ra. Printr-un atare mesaj Ion Druta a exprimat un adevar pe cat de dureros, pe atat de frecvent intr-o realitate dominata de interese practice efemere, de mercantilism ordinar. Dramaturgul nu rateaza nici o ocazie de a-si confrunta per sonajele cu rigorile timpurilor concrete, care le pun la incercare virtutile primordiale si esentiale. Intr-un caz personajul e mai pu ternic decat conditiile in care ii este harazit sa traiasca si se afirma un caracter de om nobil, ca Vasiluta, in alt caz conditiile de viata il domina si se afirma un personaj mediocru, filistin, ca Tudor Mocanu. Pasarile tineretii noastre este, din acest punct de vedere, o drama de o complexitate etica avansata. Exista si aici un perso naj strivit de conditiile vietii noi , Andron, brigadierul care-i spune matusii Ruta: De-ar fi paine, incolo om trai noi si fara cocostarci , dar personajele principale Pavel Rusu si matusa Ruta nu sunt atat de unilaterale si univoce. Pavel Rusu s-a aflat toata viata in focul evenimentelor. A fost, altfel zis, un om al timpului, al tim purilor, intr-un sens un sclav al acestora. Cu toate ca a facut mereu bine oamenilor, nu s-a gandit la cele vesnice. Matusa Ruta insa e o pastratoare a memoriei, a credintei, a frumusetii nealterate a satului cu cocostarci, cu izvoare de apa tamaduitoare, cu oameni care nu uita de cele sfinte (a se vedea, de exemplu, dialogul ei cu (adsbygoogle = window.adsbygoogle []).push(); Paulina). Dar Ion Druta nu recurge la o confruntare directa a persona jelor principale. O particularitate a compozitiei Pasarilor tineretii noastre consta in faptul ca personajele principale se intalnesc fata-n fata o singura data, spre sfarsitul dramei. Se intalnesc nu atat pentru confruntare, cat pentru a-si clarifica un adevar etern ca si unul si celalalt au avut, in fond, acelasi ideal in viata, atat ca unul si l-a vazut simbolizat de cocoare, celalalt de ciocarlii. E chiar ideea de baza a dramei: permanenta idealului in viata omului
Comentariu Literar Al Operei Pasarile Tineretii Noastre
O alta particularitate a dramei Pasarile tineretii noastre consta in desfasurarea permanenta a actiunii pe doua planuri real si imaginar. Pavel Rusu, aflandu-se in spital, are deseori vi suri, prin mijlocirea carora scriitorul invie in fata noastra episoade concrete ale vietii personajului. Retrospectivele din visurile lui Pavel Rusu cu omul cu ochelari, cu ostasul, cu fata, cu mama, pana la urma chiar cu Domnul, sunt o modalitate impresionanta de a pune in lumina momentele de varf ale vietii personajului sau ceea ce e totuna momentele principale ale subiectului. Mai cu seama prin aceste retrospectii Ion Druta reconstituie intreaga cale a evolutiei personajului. Cea de-a treia particularitate a compozitiei dramei Pasarile tineretii noastre o constituie monologul interior. La prima vede re personajul se destainuie prompt, ca in orice replica. Dar nu e numai atat. La intrebarea lui Pavel Rusu de unde ai scos-o mata ca suntem sfaditi? matusa Ruta nu-i raspunde direct, ci se spovedeste pe larg, amanuntit, cu durere: Atunci, la imparteala pamantului, tat-tu m-a batut cu opritorile. A fost ca si cum m-ar fi ucis cu totul... . Anume in doua monologuri interioare unul al lui Pavel Rusu, altul al matusii Ruta se dezvaluie mesajul etic al dramei si semnificatia simbolica a titlului. Cand matusa Ruta ii spune lui Pavel Rusu ca asteapta cocostarcii, nepotul incearca s-o linisteasca si to todata sa-i destainuie propria sa afectiune pentru ciocarlii. S-or intoarce, ii spune el, cu toate ca, odata ce-a venit vorba, mie mai dragi imi sunt ciocarliile. Ce mai pasare, sfinte Dumnezeule! Camp arat, semanaturi proaspete, zare larga, cer senin, atata-i trebuie ciocarliei. Se suie sus pana se topeste mai cu totul si de acolo, de sus, o zi intreaga canta, seamana, ara si praseste impreuna cu ta ranul... . La care matusa Ruta ramane mirata: Sa te miri ca eu, vorbind de cocostarci, ma gandesc la semanaturi proaspete, la cer senin, la zare, iar tu, vorbind de ciocarlie, iara te duci cu gandul la aceleasi semanaturi, la acelasi cer senin, la aceeasi zare... .
In acest moment esential al dramei Pavel Rusu si matusa Ruta rostesc ultimele lor monologuri deosebit de importante. Pavel Rusu: Nimic de mirare. In tinerete toti vor sa zboare, toti isi aleg cate-o pasare care le este mai draga. Noi, fiind oameni feluriti, ne-am ales si pasari felurite, dar dragostea noastra la radacina e una si aceeasi aratura, semanatura, zare... , dupa care o intreaba pe matusa Ruta: Ei, si-atunci cum facem de sanatatea coco starcilor, de sanatatea ciocarliilor? Matusa Ruta intelege comu nitatea idealurilor care ii stapaneste pe amandoi si-i raspunde dupa o scurta framantare : Eu as zice asa sa ne traiasca pasarile tineretii noastre . Ion Druta are un simt fin al replicii, aceasta spune mult ori chiar totul despre personaj, dar si mai pitoresc este scriitorul in remarcele sale. De multe ori acestea nu sunt simple indicatii pen tru regizor si actori, ci adevarate nuvele lirice de o profunzime aparte. De exemplu, in remarca ce insoteste nunta Dochiei si a lui Andron: Muzicantii, dupa ce au tot schimbat priviri intre ei, au pornit a insaila incet, pe departe, un cantec de jale, un cantec de dor. Si-a desfacut aripile, s-a infipt in inaltimile albastre si s-a tot dus, incet si lin, pana s-a topit cu totul undeva hat, in largul cerului... Arcusul spune strunelor ca a fost un mare razboi pe pamant, ca multi din cei plecati nu s-au intors, dar credinta celor ramasi a fost mai mare decat lungul asteptarilor... Cele patru coarde subtiri se infiorau pentru soarta unei fete tinere si frumoase ce isi lega azi viata de un barbat de nimica... . (adsbygoogle = window.adsbygoogle []).push(); Impletire de scene de viata cotidiana si clipe de descoperire de catre personaje a unor realitati care din cauza acelui cotidian se retrasesera in adancul sufletului lor, drama Pasarile tineretii noastre e o expresie densa a vietii satului trecut prin incercari grele, a oamenilor care in forfota zilei au uitat multe lucruri sfinte, dar care intr-un moment decisiv al existentei lor se dovedesc in masura sa constientizeze adevaruri sacre, unicele pentru care face sa traiesti.
pul si spatiul in viziunea artistica a lui Ion Druta. In: Revista de lingvis tica si stiinta literara, 1995, nr. 3 si 4. Gheorghe Mazilu, Permanenta optiunilor artistice. In cartea: As pecte ale creatiei lui Ion Druta , Chisinau, Ed. Stiinta, 1990. Eliza Botezatu, Dialectica valorilor etice in drama Pasarile tineretii noastre. In cartea: Aspecte ale creatiei lui Ion Druta , Chisinau, Ed. Stiinta, 1990. Vasile Badiu, Versiuni scenice ale dramaturgiei drutiene. In cartea: Aspecte ale creatiei lui Ion Druta , Chisinau, Ed. Stiinta, 1990. Valentina Tofan-Botnaru, Interferenta eticului cu esteticul in drama Frumos si sfant de Ion Druta. In Limba romana, 1994, nr. 5 6.
2ff7e9595c